marți, 24 mai 2011

Orca, delfinul ucigas

Delfinul ucigas (Orcinus orca- delfinul diavol) este un mamifer marin cunoscut inca din antichitate. Stiati ca sub pielea delfinului ucigas este un strat de grasime de 6-10 cm? Mai stiai ca o orca mascul are testicule uriase? (pot atinge chiar si 23 kg/bucata). Haideti sa descoperim balena ucigasa!
Delfinul ucigas apartine ordinul Cetaceelor, iar din subordinul cetaceelor cu dinti (Odontocet) fac parte din familia delfinilor (Delphinidae). Orcile care se regasesc in regiunea Antarctidei sunt mai mici si sunt considerate alta specie (Orcinus Nanus sau Orcinus Glacialis) de catre oamenii de stiinta. Denumirea de "delfin cu aripa de sabie" au primit-o de la forma aripii dorsale, dar in alte limbi au primit renumele de ucigas dupa modul de vanatoare. De ex: "spekkhoggar" inseamna sfasietor de grasime.

Curiozitati despre orca:


  • Orca este cel mai mare mamifer din specia delfinilor (intre cetacee este doar pe la mijloc).
  • Masculul are 8 m, iar femela 7 m. Puii au la nastere 2-2,4 m.
  • Animalul matur poate ajunge la greutatea de 7200 kg.
  • Corpul orcii este greu si aerodinamic.
  • Capul este rotund, botul abia se poate observa.
  • Aripa dorsala e lunga, a masculilor fiind in forma de triunghi, a femelelor si a orcilor tinere sunt mai mici, si aplecate in spate.
  • Inotatoarele frontale sunt lungi in forma de vasla. La masculi inotatoarele frontale pot avea 20% din corp, la femele sunt sunt mult mai mici.
  • Craniul animalelor mature masoara intre 60 si 120 de cm.
  • De fiecare parte a maxilarelor (inferior si superior) sunt cate 10-13 dinti puternici si ascutiti. Sectiunea transversala a dintilor este ovala, incovoindu-se inauntru si in spate. Cand gura e inchisa, dintii superiori se intrepatrund cu cei inferiori. Lungimea dintilor la animalul matur este de 12 cm, dar deasupra gingiilor iese doar o treime din ei. Ca la orice alt delfin si orca are toti dintii identici.
  • Coloana vertebrala este formata din 52 vertebre: 7 ale gatului, 12 ale spatelui, 10 ale abdomenului, 23 ale cozii. Primele 4 vertebre ale gatului sunt unite intr-o singura bucata.
  • Are 11-13 perechi de coaste, dintre acestea 6 perechi sunt unite de bazin.
Sub pielea delfinului ucigas este un strat de grasime de 6-10 cm. Datorita acestui strat, aceste animale rezista si doua luni fara hrana. Un animal de 4,3 m lungime a avut un plaman de 46 litri. Greutetea testiculelor depaseste 10 kg, insa au fost si cazuri de 23 kg un singur testicul.




Habitatul orcii


Apare in toate oceanele. Orca migreaza pina in apropierea ghetarilor pentru a-si gasi hrana preferata. Un climat mai atractiv pentru orci sunt coastele mai reci ale oceanelor in defavoarea marile tropicale. Cele mai multe orci se regasesc in marile care inconjoara Antarctica. Daca pornesc la drum, pot sa faca zilnic 100 km. Pe anumite teritorii, an de an revin aceleasi orci, astfel oamenii de stiinta au posibilitatea de a le studia, iar turistii pasionati de delfini sa le urmareasca in mediul lor natural.


poze orca
Orca


Modul de viata, comportamentul


Orcile sunt animale rapitoare, ataca orice animal din apa care e destul de voluminos. Pe langa pesti, mananca si alti delfini, foci, pasari maritime, dar ataca si mananca balene mai mari.

Despre reproducere stim prea putin


Dupa informatiile oferite de biologi, gestatia la orci tine intre 12 si 17 luni. Ca si la alte cetacee, se naste un singur urmas. Perioada de reproducere nu este legata de un anotimp anume, dar de obicei puii se nasc toamna sau iarna. Femela isi alapteaza urmasul timp de un an.

Durata de viata


Femelele traiesc in medie 50 de ani, masculii insa doar 29 de ani. Desigur pot sa traiasca si pana la 80-90 de ani (femelele) si 50-60 de ani (masculii). In al patrulea deceniu, orca nu mai e capabila de concepere. Intre doua fatari pot trece si 4-5 ani, iar in decursul vietii sale, orca da nastere la 4-6 pui. Sunt fiinte sociabile, traiesc in palcuri de 5-20 membri. Cate un astfel de grup este format din femele batrane, urmasii lor si descendentii acestora. Toata viata lor sunt unite si vaneaza in grup.

orci

Orcile sunt bune inotatoare


Fac parte din categoria celor mai rapide mamifere marine, putand inota si cu 50 km/h. Ca orice cetacee, avanseaza in apa cu ajutorul cozii, inotatoarele din fata servind doar pentru carmuire. Sunt in stare sa sara cu tot corpul deasupra nivelului apei. Deseori se afla in pozitie verticala, avind doar capul deasupra apei. Acest comportament inseamna ca cerceteaza teritoriul (spyhopping). Alteori lovesc cu coada sau cu inotatoarele frontale suprafata apei. De obicei stau sub apa 1-4 minute, apoi de 3-5 ori vin la suprafata timp de 10-35 secunde pentru a lua aer.

Comunica prin semnale acustice


Orcile, asemanator altor delfini, emit sunete si in baza reflectarii acestora se pot orienta, gasindu-si astfel vanatul. Dupa sunetele reflectate sunt capabile sa deosebeasca fapturi de dimensiuni identice cu a lor, dar din alta specie.

Coloritul orcilor


Au spinarea neagra si burta alba. Pata alba de pe burta in forma de trigon, incepe de la gura si se intinde pana la anus, intinzandu-se si lateral pe corp. Au o pata bine vizibila si langa ochi. In spatele inotatoarei dorsale au o pata gri in forma de sa. La animalele tinere, culoarea neagra este inca gri inchis, iar cea alba este de nuanta galbuie. Orcile din regiunea Antarctidei e posibil sa aiba o nuanta de gri. Marimea petei de langa ochi, a petei in forma de sa de pe spate si de asemenea forma inotatoarei dorsale, pot fi foarte diferite. Acestea sunt trasaturi dupa care se pot deosebi intre ele.

Parazitii orcilor


Racul parazit, denumit Cyamus Orci, s-a "specializat" exclusiv pe orci. S-a mai gasit pe corpul orcilor si remora, un fel de lipitoare. Din cauza acestor paraziti, orcilor le place sa se scarpine, dar neputand s-o faca singure, se freaca de stanci.
 

Muntii Himalaya

Himalaya, cel mai inalt sistem muntos de pe Pamant, situat in Asia Centrala, intre Campia Indo-Gangetica (la sud) si Podisul Tibet (la nord).Formeaza o bariera naturala, in special climatica, intre deserturile muntoase ale Asiei Centrale si zonele tropicale ale Asiei de Sud. Se extinde peteritoriulIndiei, Nepalului, Chinei, Pakistanului si Bhudanului;cuprinde circa 2500 km lungime si 180-350 km latime. Cuprinde trei trepte: in sud, Muntii(Colinele) Sivalik(900-1200m), in partea centrala, Himalaya Joasa(3500-4500 m), iar in nord, lantul principal, Himalaya Inalta, cu piscuri ce depasesc 8000 m.Altitudinea maxima o atinge varful Chomolungma, cunoscut si sub numele de Everest, cu 8872 m.
Sunt munti tineri, formati din orogeneza alpina.Versantii sudici sunt alcatuiti si din conglomerate si gresii, iar cei nordici din gnaisuri, granite, sisturi cristaline si filite. Pe versantul sudic vegetatia urca pana la 4000 m, iar limita zapezilor persistente coboara la 4500 m. Versantul de nord este arid, cu limita zapezilor persistente la 5500 m. De aici izvorasc principalele fluvii ale Asiei de Sud: Ind, Gange, Brahmaputra s.a.
Defileele salbatice, culmile de tip alpin, puternica glaciatie cuaternara si alpinismul sunt unele dintre caracteristicile Muntilor Himalaya.
Himalaya Inalta este cea mai inalta treapta a muntilor Himalaya, a carei altitudine depaseste 8000 m in noua varfuri. Latimea sa este de 50-90 km. Limita zapezilor persistente se afla intre 4500 si 5500 m. Aici se afla si numerosi ghetari.
Himalaya Joasa, zona muntoasa in partea centrala a Himalayei intre Himalaya Inalta la nord si Muntii Sivalik la sud. Se intinde pana la circa 2000 km lungime si 10-100 km latime. Altitudinea este cuprinsa intre 3500-4500m. Cuprinde depresiuni inalte si fertile. Pana la 3500m, versantii sunt acoperiti cu paduri, iar mai sus cu pasuni alpine.
Formarea Muntilor Himalaya
Odinioara muntii erau considerati tinuturi misterioase si periculoase. Teoria revolutionara a placilor tectonica, elaborata in ultimii douazeci de ani, a dezlegat majoritaea misterelor formarii muntilor.
Himalaya este cel mai inalt lant muntos din lume.Desele cutremure din zona certifica faptul ca muntii se ridica si in prezent.
Muntii Himalaya sunt munti formati prin incretire. Pentru formarea straturilor sedimentare, cateodata mai groase de 10 km, a fost nevoie de peste 10 milioane de ani. Sub actiunea acestei greutati uriase, fundul oceanului s-a lasat si s-au format geosinclinale cu suprafete foate mari, de forma unui jgheab. Mai demult oamenii de stiinta presupuneau ca incretirea geosinclinalelor s-a produs in momentul surparii fundului marii. Azi majoritatea cercetatorilor sunt siguri ca presiunea necesara incretirii muntilor este produsa de miscarea placilor.












Altitudinile-Varfurile cele mai inalte
Varfurile cele mai inalte ale Muntilor Himalaya, ce depasesc 8000m altitudine sunt:
1.Chomolungma (Everest) - 8872m - cucerit de Edmund Hillary si Tenzing Norgay la 20 mai 1953
2.Chogori (K2) - 8610m

 




Muntii Himalaya formeazã un arc continuu de aproape 2600 de kilometri în jurul marginilor subcontinentului Indian, de la curbura râului Indus în nord-vest, pânã la râul Brahmaputra în est. În nordul acestei centuri muntoase se aflã Platoul Tibetan (Qing Zang Gaoyuan). Muntii Himalaya formeazã cea mai înaltã regiune muntoasã de pe planetã, având 9 din cele 10 cele mai înalte vârfuri ale acesteia.
Sistemul muntos Himalayan a apãrut într-o serie de etape acum 30-50 milioane de ani, fiind format prin miscãri puternice ale pãmântului, atunci când placa Indianã s-a ciocnit de placa Euro-Asiaticã. Chiar si astãzi, muntii continuã sã se dezvolte si sã se schimbe, iar cutremurele sunt frecvente în aceastã zonã.
Muntii Himalaya influenteazã climatul peninsulei Indiene, apãrând-o de masele de aer rece din Asia centralã. Sistemul exercitã de asemenea si o influentã majorã asupra musonului si a modului în care cad ploile. În munti, clima variazã în functie de înãltime si locatie. În sud, ea este subtropicalã, cu temperaturi medii de 30° C în timpul verii si de 18° C în timpul iernii, în vãile din centru ea este temperat-continentalã, cu temperaturi medii în timpul verii de 25° C si ierni mai reci, iar în zonele mai înalte din Himalaya temperatura medie este de 18° C, iar iernile au temperaturi sub punctul de înghet. La înãltimi de peste 4800 m, clima este foarte rece, iar zona este permanent acoperitã de zãpadã si gheatã. În zona de est a muntilor plouã des, în timp ce partea de vest este mai uscatã.
Vegetatia este influentatã de climã si altitudine. În trecut, aproape toatã zona sub-Himalayanã era acoperitã de pãduri tropicale. Cu câteva exceptii, cea mai mare parte din aceastã pãdure a fost tãiatã pentru cherestea sau pentru a face loc terenurilor agricole. În zona centralã a Muntilor Himalaya, la înãltimi cuprinse între 1520 m si 3660 m, vegetatia naturalã constã din multe specii de pin, stejar, plop si nuc.
O mare parte din aceastã zonã a fost despãduritã, pãdurile rãmânând doar în zone inaccesibile, sau pe pante abrupte. Vegetatia alpinã ocupã zone mai înalte ale muntilor chiar sub zona zãpezilor vesnice si include arbusti, muschi, licheni, si flori sãlbatice. Aceste zone sunt folosite în timpul verii pentru pãsunat. În zonele mai înalte ale muntilor se întâlnesc cerbi, capre sãlbatice, lupi, si leoparzi de zãpadã.
Populatia si asezãrile din muntii Himalaya au fost influentate de variatiile topografice si de climã, care impun conditii aspre de viatã si tind sã limiteze comunicatiile. Oamenii care locuiesc în vãi izolate si-au pãstrat în general identitãtile culturale. Totusi, datoritã îmbunãtãtirilor în transporturi si comunictii, mai ales programele prin satelit din Europa si Statele Unite pun în contact vãile izolate din munti cu lumea din afarã, ceea ce a început sã influenteze tot mai mult cultura si ordinea socialã traditionalã.
Existenta Abominabilului Om al Zãpezilor, cunoscut si ca Yeti, a fost raportatã de cãtre serpasii din Nepal, însã expeditiile stiintifice nu au gãsit nici o dovadã în acest sens. În 1950, guvernul nepalez a mers pânã acolo încât a interzis prin lege uciderea sau scoaterea unui Yeti din tarã. Pânã acum, nimeni nu a reusit sã încalce aceastã lege; poate cã Yeti este totusi un spirit rãu, asa cum cred tibetanii.
Marile piscuri îsi pãstreazã misterele. Zeii ghetii îsi ridicã cununile sclipitoare spre cer si rãmân într-o lume pe care putini o cunosc. Cãci, dupã cum spune un strãvechi text hindus: „precum roua în fata soarelui, asa dispare tot ce este josnic la vederea Casei Zãpezilor, vesnic neprihãnitã“.